Puterea iubirii

Sunt trubadurul nopţilor cu stele
Care din vise-a făurit castele,
Scriind pe ţărm de mare-o poezie
Despre-a iubirii dulce fantezie.

În tunete de ploi şi cu furtună,
Indra sosi iubirea-mi s-o răpună,
Dar l-am rugat pe Poisedon îndată
Să nu mi-o lase naufragiată.

Un curcubeu a apărut în zare
Şi Afrodita răsări din mare
Cu hainele iubirii îmbrăcată
Şi-n palme cu-a lui Cupidon săgeată.

Îi spulberă lui Indra tot elanul
Schimbându-i pentru totdeauna planul,
Iar dragostea ieşi victorioasă
Şi ura se retrase furioasă.

Şi chiar de mai apare câteodată
Când ancora iubirii-i clatinată,
Putere nu mai are să ajungă,
O dragoste curată să străpungă

Povestea e a mea şi-a tuturora
Care-au păstrat pe veşnicie ora
În care o zvâcnire ireala
Zâmbea prin Aurora Boreală.

Şi n-au uitat că marea e albastră
Când vara aurie-i la fereastră
Iar cintezoii cântă-o rapsodie
Şi-n flori de vers iubirea iar se scrie

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!