Din dor
Fără tine, iubite, sunt uitată de ploaie
Și de Muza ce picură mirul pe foaie,
Lacrimi și insomnii iar nu știu să împac
Și de dorul nebun nu mai aflu vreun leac.
Tu îngăduie-mi doar să întreb, de greșesc,
În vreo viață-ai simțit ce-i un dor femeiesc...?
N-o să cred niciodată că tăcerea nu doare
Și te plimbi ca un val, pe întinderi de mare...
E-un păcat, că pân' azi medicina nu are,
De iubiri ne-mplinite, un colac de salvare...
Îmi las dorul fierbinte în palma divină,
Mulțumind, c-am trăit un potop de lumină...
Clipele nerodite le dau mită uitării
Și-a lor miriște arsă, voi lăsa-o iertării,
Bunul Cer te-a trimis, al visării, catarg,
Ca un semn că iubirea n-a uitat al meu prag...
Nu știu de vei citi, c-amintiri mai deșir,
Când brodez o poemă cu al dorului fir
Și-i pun aripi de vis, să se fac'- a ta pernă,
Să-nțelegi cum e dorul din iubirea eternă...
Iar când pe dinafară te vor frânge furtuni
Și lutul va țipa cu-ai dorului plămâni,
Să te gândești c-așa arde femeia,
Dacă-i trezești în pieptul ei scânteia.
La ce bun semnul tău, de consolare,
Dacă nu-mi simți a inimii cântare?
După-un potop de suflet (ce mirare!)
Se limpezește lutul și-n el se face soare!
Doar dorul, ca un rug, te mistuie cu foc,
Ori fugi peste-oceane, ori arzi tăcut, pe loc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre femei
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre salvare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.