Frumusețea [La beauté]
Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit,
Sânul meu, unde toți au jelit cu regret
E făcut să inspire un amor de poet
Ca materia, mut și etern, infinit.
Eu tronez în azur ca un sfinx nepătruns
Unesc inima pură cu a lebedei nea;
Și urăsc tot ce linii din loc va mișca,
Niciodată n-am râs, niciodată n-am plâns.
Iar poeții, văzând cum mă îngâmf tot mereu
Inspirată de orice edificiu măreț,
Zi de zi, an de an, cerceta-vor din greu;
Fiindcă eu, să inspir orice-amant nătăfleț,
Am oglinzi ce fac totul să pară frumos:
Ochii mei, mari și veșnici, cu aspect luminos!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre lebede
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.