Drumul craniilor
Sunt craniile puse într-o carte
și sufletele scriu cu detașare
ce nu s-a vrut... ce-a rămas în uitare,
despre iubirea ce nu are moarte
din măreția cui se-nfruptă marea
și are-o vârstă multimilenară?
îmbrățișând cu valul ca o fiară
când pathosul sărută adânc zarea?
din măreția cui se-nfruptă cerul
și în a cui splendoare se revarsă?
pictează miradorul când e-n transă
și când iubește parcă e fulgerul
nu e menit timpul ca să iubească,
Sheolu-i locuința ce-a clădit,
tăcerile în criptă-au amuțit,
doar cu tic-tac-ul poate s-o trezească!
București
Emanoil Sânziana
poezie de Emanoil Sânziana din Din volumul "Drumul craniilor" (12 iulie 2022), traducere de Sanziana Sanziana
Adăugat de Emanoil Sânziana
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Emanoil Sânziana. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vârstă
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre pictură
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.