îmi retrag ultimul
răcnet îl bag într-o cămașă roșie
aproape nesfâșiată de timp
mai are câțiva nasturi negri mici
cât un țipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv
a revenit la mine ca un bumerang
mi-a țiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămașa
insuportabil de roșie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre urechi
- poezii despre răsfăț
- poezii despre roșu
- poezii despre minute
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.