Ecoul secundelor
Încerc să te șterg
din memorie
dar uitarea se prăbușește
în ecoul secundelor
Dealtfel cum pot înțelege
catargele copacii
ori corăbiile bătrânețea?
Iubito,
pleoapele mele se agață
de umerii umbrei tale,
privirea mi se încâlcește
pe aleile pustii
iar arborii au mâini și degete,
de aceea li se veștejesc
toamna veșmintele,
fiindcă
mânecile li se tocesc
până la sânge
de atâta adio!
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre mâini
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.