Curaj, prieteni
(Stând și bând pe un scaun făcut din relicvele corăbiei lui Sir Francis Drake)
Curaj, prieteni, ne suflă-n pânze un vânt bun din pupa,
Întindeți toate velele, Steaua Polară far vă fie;
La revedere de-acum, pământ ferm, sus cupa,
Azi navigăm pe-o mare de băutură, plini de veselie!
Umpleți cu vin nou burduful în hrubele cârciumii,
Căci, iată, vom tăia curând cercul ecuatorului fierbinte:
Hei, flăcăi! După cum mi se-nvârte capul, luați aminte
Că nava a luat viteză, iar noi deja navigăm în jurul lumii.
Ce suflete meschine-au cei care stau acasă
În loc să bată mările, nenumărate țări străine,
Și să câștige varii experiențe sau, cu privire curioasă,
Să descopere lucruri și ținuturi noi, ca mine!
Dar ai grijă, ai grijă, te rog, bunule cârmaci, ca nu
Cumva să treci în graba mare pe lângă Peru!
Acolo vom umple cala, cât numeri până la cincizeci,
Cu aur și-apoi nu vom mai fi niște bieți meteci,
Nu, noi nu vom mai fi săraci în veci.
poezie de Abraham Cowley, 1618-1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre viteză
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre ocolul lumii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.