Crunta gravitaţie

Te duci la munte, totul e frumos,
Aer curat şi multă vegetaţie,
Dar când aluneci te întinzi pe jos,
Cine te trage? Crunta gravitaţie.

Mănânci prea mult şi burta ţi-a crescut,
Să scapi de ea, ajungi la operaţie.
De ce-ţi atârnă? Poate n-ai ştiut,
Dar acţionează crunta gravitaţie.

Te îmbeţi la bar când bei cu un amic,
Iar mersul ţi-e nesigur, ce senzaţie!
Genunchii nu te-ajută cu nimic
Cine-i înmoaie? Crunta gravitaţie.

Înveţi din greu, gândeşti şi calculezi,
Dar nu poţi rezolva o ecuaţie
Şi capul pe hârtie îl aşezi,
Cine te-ndoaie? Crunta gravitaţie.

Te plimbi cu barca seara pe un lac
Vâslind de zor, privind cu ostentaţie,
Când te răstorni în apă nu-i un fleac,
Cine te împinge? Crunta gravitaţie.

Eşti cu o doamnă şi îi spui cinstit,
Că simţi în trup o vasodilataţie,
Dar performanţa lasă de dorit,
Cine te-opreşte? Crunta gravitaţie.

Mă simt dator de-aceea să vă spun,
Făcând această dură afirmaţie -
Şi pot chiar mărturie să depun -
Duşmana noastră-i crunta gravitaţie.

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!