Primăvară timpurie
Vânturi zbuciumate-n noapte;
Vârfuri sterpe de-arbori îmbibate
De-apă. Inima mea s-a trezit devreme,
Clătinându-se între-a spera și a se teme.
Ascult, un bine cunoscut, tremurător sunet,
Urcă de jos din pădure înspre mine.
Au revenit mierlele-n cuiburi, sus pe crengi?
Acolo, o linie albă pe cărare
Nesigur, îmi întreb mintea:
E o brumă târzie oare
Sau au dat porumbarii-n floare?
poezie de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sunet
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.