Sfatul din zori

Nu fi aşa oţărâtă, n-are rost să te oftici,
Îţi faci viaţa amărâtă şi te strângi ca un arici.
Crezi că doar tu ai dreptate, deţii adevăr suprem,
Celorlalţi le dai în rate şi le spui că ai barem.

Căinţi multe, cazne grele, desfătare nu prea ai,
Buimăceală, temenele e tot ce mai poţi să dai.
Demnitate, preţuire s-ar părea că n-ai deloc,
Iar când faci o prăznuire îţi joci soarta la noroc.

Ursuză şi urâcioasă, ţi-ai făcut viaţa infern,
Pizmuită, răpciugoasă, ţi-a devenit traiul tern.
Cel de Sus, însă, veghează, vede tot şi ştie tot,
Fă efort, crezi şi cutează, ieşi din starea de netot!

Viaţa trebuie trăită, doar iubire ţi-este scris,
Mai fă un pas, fii cinstită, şi ajungi în Paradis.

sonet de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!