Ești vas până l-am spart
cu ancora am aruncat
plângi ploaia care adoarme
armonia căzută la margini
de spațiu de viață trăită
era un exil într-un sens
un fel de nonsens între două
puncte măsurate aiurea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.