Este încă vremea...
Mă dezbraci de noapte și în sori mă-mbraci,
Ascuțindu-ți pașii de-ai mei ochi tălmaci,
Este încă vremea, când în tine-adorm,
Răvășindu-ți carnea până-n ultim țărm.
Mă rănești cu-alinturi, mă privești cu-asalt,
Dezmierdându-mi părul fără să tresalt,
Este încă vremea, când ne-ajung zăpezi,
Spulberând troiene-n vântul ce-l sfidezi.
Mă ascunzi de ploaie și de nori buimaci,
Înflorindu-mi sânii-n vâlvătăi de maci,
Este încă vremea, când iubind vânăm
Roua-nveninată, iarba s-o uscăm.
Mă hrănești cu vise, mă orbești cu flori,
Ține-mă în vene, crește-mă-n fiori,
Este încă vremea, când un singur trup
Are gustul mierii, dulce, de la stup.
Mă supui trăirii, mă trăiești supus,
Scufundat în gânduri, galeș m-ai sedus,
Este încă vremea, când încărunțind
Ne găsește clipa-n fagure, iubind.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre seducție
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.