Şi

şi o să fim,
dacă am şti
când polii se unesc fără magnet,
peste-un cândva,
luni pline-n plin "a fi"...

şi nu nimic, şi nu ceva,
ci doar un nume
şi-o anume-n neconcret,
prea făr' de legi
şi neconformi
să fim.

şi-o să iubim,
cu zei veniţi din nuştiuundele
unor copaci enormi
de nori,
cu fulgere.

şi o să-mi dori
de dragoste secundele gurii.
iar şoaptele-n vrere de şoapte
vor întreaba sărutul:
- al cui e ecoul acesta ce are
ştiutul buzelor mele
şi-mi loveşte în ele
o inimă? e gustul arsurii?
e simplul?

şi-o să spălăm de minus şi de plus
polii-ntr-o clipă.
şi ce-ar mai fi de spus...
poate iubim...
... noi, zei nebuni, în risipă
de şi,
de-albastru,
de luni...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!