Rugă de iertare

Îmbracă-mă în haina penitenţei,
Să-mi fac din lacrimi templu de bazalt,
Cu sufletul să zbor către Înalt,
Tribut plătind cu anii inocenţei.
Cu trupul mă coboară în Tartar,
În lavă arde-mi grelele păcate,
În viaţă renăscând prin astă moarte.
Dă-mi, te rog, azi şi ultimul pahar!

Acuză-mă de oarba neghiobie,
De mintea mea, ades analfabetă,
(Ce, culmea, se visa cândva poetă!),
De dragostea-mi nătângă şi zglobie
Cu care te stresam ca o nebună
Fără-a-mi păsa că nici nu mă iubeai,
(Cealaltă îţi era tărâm de Rai)
Dar aşteptam urarea:,, Noapte bună!"

Încuie-mă în Iadul neputinţei
Pe mine, păcătoasa cea mai slută,
Cu pietrele de jar să fiu bătută.
Şi-apoi, scăldată-n Râul Pocăinţei,
Putere dă-mi păcatul a zdrobi!
Dar lasă-mă să mai privesc spre Soare,
Ca, poposind în soarta următoare,
Să retrăiesc mirajul de-a iubi!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!