* * *
acum n-a mai rămas nimeni întreg-
suntem ca niște vocabulare în care doar literele
se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști,
fericire, unghii smulse, indiferențe,
acum niște pietre de moară ne macină
poftim Doamne la masă
această pâine este făcută din făina oaselor noastre
sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat
ne-+am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice
pentru această tainică cină.
venim să batem la ușa Ta
întreaga specie ca o gaură neagră
așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi-
- umple-o Doamne
Te rugăm Doamne
poezie de Ștefan Doru Dăncuș din Poeme hai hui (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre biologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.