Să nu uiți!
Să nu uiți ce ți-am spus, în nopți cu lună șuie,
Chiar și iubirea moare, firesc, de bătrânețe,
Să-i dai un ceai fierbinte, cu-aromă de gutuie,
Și-acoper-o femeie, cu cerga de blândețe!
Cândva vom fi străini, străin ne va fi gândul,
Vom sângera prin iarna măceșilor sălbatici,
Când spinii remușcării ne vor cresta cu rândul,
Prin zgomotul prea surd, al anilor apatici.
Eu n-oi mai fi demult, tu gata de plecare,
De-oi trage lanțuri grele prin lumile fantaste,
Vom fi iarăși de mâna, prin gerul de uitare,
Te-oi săruta frenetic... dar nu mă vei cunoaște.
Tu să nu uiți nimic, prin vremuri de restriște,
Din tot ce eu ți-am dat, din dragostea fugară,
Fiorul nebuniei năvalnic să te miște,
Ca-n ziua cea dintâi, pe un peron de gară.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre gări
- poezii despre ger
- poezii despre sărut
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.