Urarea de bun venit a hangiului mort

E târziu şi-i frig; aprinde focul şi lasă-l, rumen, să se joace;
Vino mai aproape şi trage măsuţa mai încoace;
Fii vesel, bea vinul vechi şi bun, binecuvântat de cer,
E un medicament pentru inimă şi te apără de ger:

Paturile moi în care simţi că nu altcineva, ci tu eşti domnul,
Sunt cele mai de preţ, acolo te-odihneşti şi îţi faci somnul;
Eu ţi-aş mai aduce şi nişte fetişcane, la pat prea de tot dibace,
Dar cum sunt mort, mă iartă, n-o pot face.

Comandă tot ce-i mai delicios în acest han,
Vin sec, alb sau burgund roşu, zglobiu şi năzdrăvan;
Bea-ndată toate bunătăţile pline de parfum din beci;
Acolo,-n mormânt, vei avea parte doar de ape reci.

Nagâţ, potârniche pentru cină, un platou generos,
Şi-un clapon pentr-a păcătui cu cât mai mult folos,
La plecare, le vei găsi pe toate-n bună rânduială,
Iar calul tău periat, bine hrănit şi înşeuat la scară:

Bine-ai venit, bine-ai venit, eu voi fi mereu pe-aproape
Şi-ţi voi zâmbi, în groapa mea mi-i-aşa dor de-agape...

poezie de John Fletcher, 1579–1625, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!