* * *

la braţ cu fratele meu,
încep călătoria în timp,
în sat, totul are o altă înfăţişare,
în drum spre biserică, întâlnim casele cu ochi curioşi, care ne privesc mersul prea mult învăţat
printre oameni,
trecem pe lângă fântâna din care au izvorât toate misterele lumii,
îl întreb despre fiecare câte ceva,
unii au plecat puţin pe lumea cealaltă
ca să le facă loc urmaşilor lor,
alţii încă îşi aşteaptă pe la porţi fiii rătăciţi
pe meleaguri cu crivăţ de dor,
o tăcere de plumb se aşază între noi doi
şi ne lipim frunţile de cerul răsfrânt spre apus,
nicăieri n-am simţit cântecul greierului mai suav
ca aici,
nimeni nu ne spune de ce s-a grăbit timpul
să ne-aducă pânze albe în păr,
doar icoana bunicilor ne mai alungeşte pulsul
ce-l ritmăm pe un dangăt de clopot
sfâşietor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!