Fantezie
Vremea de afară mă închide-n mine
Și-mi pornesc prin gânduri o călătorie
Printre visuri care, dintr-o utopie,
Par cu viitorul meu să se îmbine.
Care-i viitorul? Sigur, cel gândit
În acele clipe dintr-o reverie
Când, cuprins cu totul de melancolie,
M-am lăsat de-o muză, iar, ademenit
Și-am pășit pe ape, am urcat pe nori,
I-am urmat căraraea prin sălbăticie,
Am simțit parfumul ei cum îmi adie
Când priveau spre mine ochii-i doritori.
Fremătam în visul fără nici un leac
Bun să îmi aducă-n sânge acalmie,
Să primesc iertare, poate-o amnistie
Când, atras de-o apă, deveneam copac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre apă
- poezii despre viitor
- poezii despre sânge
- poezii despre reverie
- poezii despre nori
- poezii despre melancolie
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.