Iarna în prag
Mă trezesc de dimineață și deschid fereastra larg.
Nu mică a fost mirarea... iarna o zăresc în prag.
Dezbrăcată-i, tremurândă, cu ochi mari și înghețați,
Cu cinci fulgi acoperită și cu vântul, ca doi frați.
Ce să fac cu tine iarnă? Nu te vreau, stau zile-n șir
Lângă soba ce-am įncins-o cu trei ghimpi de trandafir.
Lemnele plutesc pe ape spre apus în asfințit...
Sunt vândute sau furate din pădurea de la schit.
Astăzi nu primesc pe nimeni, stau în pat, citesc Balzac,
Povestiri despre moravuri, realist și nu abstract...
Și apoi, ce-atâta grabă? Timp avem, trei luni de ger
Pleacă iarnă de la mine... lasă-mi Soarele pe cer.
Lasă-mi și căldura-n suflet, doar așa pot să trăiesc
Să primesc cum se cuvine darul cel Dumnezeiesc
Prunc născut de o Fecioară, izbăvire să aducă
Într-o lume mincinoasă, fără crez și fără rugă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iarnă
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.