Prea mult zgomot!
Se duse vremea poeziei pure,
Poeții dau cu cremă pe concepte
Și țipă-n vers mistreții din pădure
Să sperie metafore-nțelepte.
Se laudă un spirit de bodegă,
Singurătatea șchioapă, centripetă,
De-acuma, doar durerea ni-i colegă,
Privighetoarea moare sub trompetă!
Poeții de-azi, flămânzi de nemurire,
Pun, dinadins, muștar pe epitete,
Jupoaie versul clasic, în neștire,
Și, din șoriciul lui, comandă ghete.
Ei nu presimt că stau pe buza gropii,
Că lira e flașnetă-n tristă robă,
Că, fără rimă-n versuri, cântă popii
Iar surzii bat aiurea într-o tobă!
Cum naște perle gândul fără școală,
Mai mult ca sigur, în aceste zile,
Se vede că, mașinărie goală,
La modă-i poezia cu șenile!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre trompetă
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.