Perdele de fum

în staţiune era un singur televizor
al pensionarilor
la club să-şi imortalizeze trecutul în cuvinte,
între două ape şi un ştrand oraşul
completa rebus cu imaginaţia turiştilor,
se juca fotbal feminin pe terenul cu zgură
mingea era asemenea unui cap de bărbat navetist
între două trenuri se antrena pe terenul advers
descoperind metafora dintre sânii femeii
ameţită cu griji şi antrenată la cozi
îndelungi
unde răbdarea îi cerea să fie mai tare ca oţelul şi să ia în piept
tutunul razei de soare,
să fie veselă şi grabnic iertătoare,
momentele educative
se desfăşurau în camere cu igrasie
sub perdele transparente
în care amorul era însoţit de mângâieri fierbinţi
se redescopereau curbele şi ascendenţii,
tata îi declara iubire mamei,
eu vizionam filme
istorice în clubul pensionarilor
să atrag invidia puştilor localnici avizi
de iubiri interzise, îmi imaginam
cum aceştia bând setoşi cafeaua cu lapte
din vase fierbinţi
aveau emisii spontane cu zahăr peste un
timp măcinat în cuptoarele evului aprins.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!