Tablou de familie
în bucătărie
mama
toacă mărunt cuvintele,
cină cu gânduri și frici
crescute la piept,
fiul rătăcit în fapte
o hrănește cu așteptări,
tristă precum toamna
mama lasă în cameră
glasul ploii,
tata răzbate
prin desișul grijilor,
cu privirea de valet blând
este pe lungimea de undă
a garoafelor trecute
își modulează răbdarea
cu de jocul de table,
iubește respirațiile aspre
ale mamei exigentă
cu aerul după amiezii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre table
- poezii despre ploaie
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lungime
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.