Carte sfântă

Dintre miile de cărţi, tipărite pe pământ,
Numai tu eşti cea mai sfântă, ce ne domini pe pământ
Scrisă eşti tu cu migală şi cu multă chibzuinţă
Nu ai litere de aur, dar te îndeamnă la credinţă,
Să-i urmezi deznodământul, ea va deschide mormântul
Şi va dezlega misterul, când se va deschide cerul
Din a cerului grădină va veni, Sfânta Lumină

Coborând ca un erou, chiar fiul lui Dumnezeu
Puţin cei ce o deschid, să citească cu migală
Este a lumii învăţătură chiar la scară mondială
Înţelesul ei e greu, vorbind însuşi Dumnezeu
Ce grăieşte în versete, nu prin vorbe şi prin fapte
Are cel mai de preţ talent, noul nostru Testament
Nu avem ochi să privim, ureche să auzim
La Judecata de apoi, noi vom fi mentorii ei

Facem lucruri deochiate, vorbesc gurile scurtate
Dar sfârşitul e pe aproape
Luând în glumă, că-s prostii ce au prezis apostolii,
Dintre atâtea manuscrise, ce s-au scris neîncetat,
Fiindcă este o carte sfântă, de aceea a rezistat
De mult străbunii noştri, nu aveau copiatoare sau tipare elegante
Dumnezeu de sus din ceruri, el le trimitea pe toate
Lăsaţi vrajba, cearta, ura, haideţi să cinstim scriptura...
Lumea toate e în delir;
Rugă fraţilor, Amin!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!