* * *

Schimb mână cu cinci degete pe un deget cu cinci mâini...
Aşa începe talciocul nostru.
Tresari!
Tresari din orice.
Tresari până şi la sunetul fin produs de o cifră spartă din nimic
în tot atâtea nimicuri.
Să facem o salată de vechituri.
Să ne descriem potcoavele atârnate de garduri.
Am să îţi povestesc
mersul trenurilor între două stări paralele
între a fi şi a râde în lacrimi şi
a plânge în hohote până fiinţa îşi devorează unica dorinţă şi anume de-a fi
în timp ce mieii sug laptele cu noduri din coada uscată a toporului
crezând că vor trăi până frunzele se vor scutura de copaci.
Câtă linişte era în pâinea dospită!
Câtă gălăgie în foame. În ispită...
în iscoditorii colaci.
Un aluat tăiat în două şi răsucit până la incestul făinii
până la frăgezirea apei
şi tresari
te opreşti la o răscruce de drumuri
arunci cu fântâni să le culeagă pietrele
te cauţi în loc
în cu totul alt loc
rămâi nemişcat ca o troiţă
şi îţi faci cruce când trec pe lângă tine oamenii
să te scuipe
în drumul lor spre talcioc.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!