Mai stai un zâmbet
să adun surcelele astea de umbre
de pe chipul anotimpului rece
să dau deoparte falduri de nostalgii
lăsând clipa să-mi ciugulească din palmă
pe linia vieții mi-au crescut sălcii
vântul le doare prin ramuri
gonesc tăcerile pe prundul râului secat
mai stai un zâmbet cu mine viață
să pun la grindă câteva cuvinte
călăuzitoare și dulci ca atunci când
poftești și ți se dă dintr-un suflet primenit
roade-ți unghiile pentru câte duci și zaci
dar fii încrezătoare măcar cât să treci pragul
pune-ți voaluri și pene și perle fii o doamnă viață
când duci cu tine copilul cărunt și-adus de spate
încă neastâmpărat
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre încredere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre râuri
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre perle
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.