Poduri, porţi întredeschise

Cu alai de picături cernute-n paşi de geamparale,
Astăzi şi-a făcut intrarea, cea de-a treia fată a toamnei,
Trubadurii să compună operele pastorale
Ce-amintesc de sentimente ascunse-n călţunul-doamnei.

Prin fereastra casei mele urmăresc picuri rebele
Prinse-n joc ca şi vrăjite, fără frică se izbesc
De suspine pribegite printre cruci şi măgurele
Lăsate în voia sorţii, atinse doar de cânt dantesc.

Obrazul mi-am lipit de zidul din sticlă transparentă,
M-am lăsat pradă amintirii din viaţa-mi translucidă,
Devorez orice trăire dintr-o viaţă precedentă
Săvârşind cultul iubirii în luminoasa absidă.

Şi privind cu ochi de suflet picăturile de ploaie,
Văzui a lor transformare într-un dans suav de fluturi,
Fluturi albi din vise coapte în ceasuri de reverie,
Zile, ore şi minuturi săvârşec în viaţă, poduri...

Poduri, porţi întredeschise între lumi misterioase
Lasă fluturii să treacă să ne mângâie pe suflet,
Să ne spună că acolo ne ţes haine de mătase,
Fiinţa să ne-nfăşoare cu nemurire-n violet.

Pe braţele-ţi bogate în ploi, noiembrie, mă ţine,
Să simt profund vecinătatea celor din altă lume,
Bătaia aripii să ştiu că încă îmi aparţine,
Iubirea trăită să scriu pe lemnul roz de okume.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!