Singur cu ceilalți
Carnea acoperă osul
și mai e și o minte acolo
și uneori un suflet
și femeile sparg
farfurii de pereți
și bărbații beau prea mult
și nimeni nu-l găsește pe celălalt
Doar îl tot caută
târându-se-n sus și-n jos prin paturi.
Carnea acoperă osul și
carnea caută ceva mai mult decât carne.
Nu avem absolut nicio șansă:
suntem captivii aceleiași sorți.
nimeni nu-l găsește niciodată pe celălalt.
Ghenele orașului sunt pline
parcurile de rable și vechituri sunt pline
casele de nebuni sunt pline
spitalele sunt pline
cimitirele sunt pline
Nimic altceva nu-i deplin.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre parcuri
- poezii despre oraș
- poezii despre nebunie
- poezii despre medicină
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- poezii despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.