Cântecul unui om care nu-i filozof

Supleţea, Logica şi Regula Bunului Simţ sunt
Pilde pentru toate problemele de pe pământ;
Se spune că Iubirea şi Raţiunea-şi cheltuie arginţii
În celule separate ale inimii şi minţii.

Dar, o, doamna mea şi cu mine-avem tupeul şi trufia
De trişa de-a dreptul, de fapt, filozofia!
Pentru că atunci când calc de gânduri apăsat
Prin tunelele pe care mintea-mi le-a tot săpat

Descopăr făptura-i dulce-n adâncimea
Cavernelor ascunse-n mintea mea;
Iar Raţiunea n-are puterea şi nu ştie vreun tertip
Pentru a constrânge-acel frumos chip

Să nu se mai deschidă, palid ca o floare,
În asemenea urâtă, întunecoasă închisoare.

poezie clasică de William Golding, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!