Velele nemuritoare
Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uși de aur
Și vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca și, cântând, vom înălța velele nemuritoare.
Eternitatea nu-i făcută de timpul lung și mult,
O oră și iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Și pot oferi mult mai multe de auzit și de văzut
Decât poate viața spăla și șterge cu toate lacrimile ei.
Iubito, ne despărțim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci și de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;
Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noștri se privesc și-și iau cel din urmă rămas bun.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.