La loc cu verdeață
[priceasnă]
Trec în zbor nori
spre alte zări
și anii-n șirag
duc cu ei ce e drag.
Geme pe pămant
prelung jalnic cânt
e-n zadar chemat
sufletul plecat.
E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant
acum e-n mormânt.
Cei rămași în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,
vor veni curand.
Plânge cu amar
pleopa în zadar,
ochiul tulburat,
pentru cel plecat.
Suflețelul meu,
plânsu-mi este greu,
lacrimile mele
vor seca și ele.
Vor seca de ape,
vor fi scurse-n noapte...
Cerule, cât rabzi
pe pâmat să cazi!
Nu mă mai jeliți,
frații mei iubiți,
căci eu am în cer
dulcele năier.
Nu vă întristați,
iubiții mei frați,
căci, în ceruri sus,
îl am pe Iisus.
Am pe Născătoarea,
pe Apăratoarea,
Maica bucuriei,
Maica veșniciei.
Și mai am un Tată
Ce-n ruga curată
Îl numim cu dor
Atotțiitor.
Și mai am in dar
sfinți din sinaxar,
care mijlocesc
și mă pomenesc.
Mai am bune fapte
de Domnul lucrate
și m-am spovedit,
m-am impărtășit.
Și n-am întinat
casa unde-am stat,
lucrul cel oprit
eu nu l-am poftit.
Și daca am poftit
lucrul cel oprit,
am fost dezlegat
de al meu păcat.
Mai am o credință
ca o biruință,
că voi fi mereu
cu-al meu Dumnezeu.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.