Sărută-mă
Ochi străin, dezmierdând
orizontul în geografia drumețiilor.
Azi, ți-aduc la fereastră
fructe pârguite-n lumina
mare a amiezii.
Sărută-mă, sângele cireșelor
îmi șiruie pe buze, amar.
Adu-mi un cântec simplu
slobozind spre oglinzile tăcerii.
La masa aceasta
văd chip străin
și-această statuie de apă
îmbrățișându-mă.
Cărți de joc răvășite,
mâini tremurând
și-acea balanță mereu
în echilibru.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.