Semnalul matinal
Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeași pârtie alunecoasă
neobosit urci și cobori.
Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci și aștepți din umbră
semnalul matinal al startului
ca și cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.
Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
și lacrimă-ți era victorie bănuită.
Liniștea în care-ți aștept acest balans
e ca o mantie urzită între mine și tine
între iluzii și desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre semnale
- poezii despre pârtie
- poezii despre jocuri
- poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.