Aur și ocru
iată tapiseria anotimpului
există o frumusețe
o grandoare subtilă
în ofilirea ce ne consumă pe toți
Se vor cutremura frunzele-n flăcări
prin venele verii vor clocoti
fire de viață arzătoare
împotriva ploii ce se revarsă
Ești un râu liniștit, femeie
ce rătăcești printre copaci
îți privesc apele curgătoare
și cad în genunchi
în resemnarea pădurii...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucian Domșa. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre femei
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.