Primăvara

silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
şi-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
şi nu mă pot abţine a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-şi poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâş pe obrajii ţărânei.

din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
şi roiuri de sentimente trec în semnificaţia oarbă
de gălăgioşi fiori.

e primăvară...
într-o preferinţă emoţională eu apar
cotrobăind brânduşe şi brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul îşi alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;
din unghiuri şi curbe se aud
strigăte pe mai multe voci în triluri date
ale păsărilor cu pofte de împerechere
şi învăţând paşii pentru nupţialele dansuri.

suspendat de univers
obişnuiesc la fiecare oră exactă să strig
spre efervescenţa verdelui haotic organizat
că afară e primăvară iar.
deloc deranjabil,
îmi las ochii să-mi cânte şi mie spre izvoare
şi la urmă,
îmi curăţ omoplaţii de mecanica crisalidelor
cu savoarea antitezelor în pluralităţi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!