Nebun la al lumii parastas
De-aș fi cum voi în versuri mă citiți
Ați înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adorați
Din care voi-n oameni vă modelați
Și nedorind să vă aud, mă-mbătați
Fugind printre necunoscuți-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre lectură sau poezii despre argint
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.