Spaima unui vis
Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
și darul tău de viață l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.
Zadarnic răsucesc în suflet suferința
cu mâinile de carne, de sânge și de duh,
nu știu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ștergar de glorie să-și facă pocăința!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre suferința sufletească
- poezii despre spaimă
- poezii despre pocăință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.