Sunt unii oameni care trăiesc asemeni unor candele. Așezate discret, într-un colțișor curat și sfânt, candelele luminează cu mica lor flacără ungherul unde au fost așezate cu migală. Au nevoie de foarte puține lucruri pentru a-și păstra umila lor paloare. Dacă se nimerește să ajungi în colțișorul respectiv, reușești poate să observi luminița lor. Dacă nu, poți trece pe lângă ele fără să le observi. Dar ele sunt acolo. Și acolo vor rămâne, până când mâna care le-a așezat acolo nu se va decide să le schimbe locul.
Alți oameni sunt asemeni artificiilor. Se ridică fulgerător de la pământ, cu un zgomot care nu poate trece neobservat. Se înalță, se tot înalță, cu rapiditate extraordinară. Lumea așteaptă, cu răsuflarea tăiată, să vadă ce se va întâmpla. Apoi, ajunse pe bolta cerească, explodează literalmente, oferind lumii un spectacol luminos nemaipomenit de frumos. Poate un pic cam scurt. Dar lumea se bucură, admiră și aplaudă. Apoi, după ce spectacolul se va fi terminat, lumea nu mai are nici timp și nici interes să observe căderea bruscă a tuburilor sfârtecate de explozie, care se izbesc de pământ cu un sunet sec, neauzit de nimeni. Oricum, va urma un alt rând de artificii!
Candele sau artificii? Până la urmă, ce dorim să fim? Sau, suntem ceea ce suntem, fără voia noastră? Poate că așa ne este pur și simplu dat: să fim candele sau artificii!
Eugen Blaj în Exilat în propria viață, XVI
Adăugat de Eugen Blaj
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre sunet
- citate despre sfârșit
- citate despre sfinți
- citate despre sfințenie
- citate despre schimbare
- citate despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.