Vulgata
Aproape că-mi părea dulce bătrânețea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunții.
Simțeam pe suflet
gustul înțelepției și al duratei
când uriașul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naști!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- poezii despre hârtie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre barbă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.