Sonetul 2

Eu m-am născut cu trupul din ţărână,
Dar sufletul mi-a coborât din stele
Iubirea îmi va fi pe veci stăpână
Şi o voi apăra în vremuri grele.
Ea e ca puful alb de păpădie
Sensibilă şi pură şi uşoară,
Dar dacă vântu-ncepe să adie
Se sperie şi-atunci grăbită zboară.
Pe-acest pământ iubirea-i temătoare,
Oamenii-s răi şi şi-au uitat menirea
Sunt ataşaţi de lucruri trecătoare
O vor un timp, apoi se pierd cu firea.

Eu însă ştiu să îmi respect stăpâna
Sunt robul ei acum şi întotdeauna.

poezie de Octavian Cocoş (31 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!