Nave înconjurate de mare

Nave înconjurate de mare,
Albastru nemărginit în continuă expansiune,
Vânturi şuierătoare şi muzica valurilor, a valurilor dominatoare,
Sau strigătul singuratic al balizelor în evaporaţia marină,
Unde, cu voioasă încredere, întinzând albe vele
Corabia spintecă eterul prin strălucirea şi spuma zilei
Sau sub bolta înstelată, noaptea;
Şi eu, lângă bătrâni şi tineri marinari, o reminiscenţă-a pământului,
Al cărui raport va fi poate-n sfârşit citit în întregime.

Aici sunt gândurile noastre, gândurile călătorilor,
Aici nu-i doar pământul, pământul ferm, cum spun unii,
Aici se văd arcadele cerului, simţim cum se mlădie sub noi puntea,
Simţim prelungi pulsaţii, fluxul şi refluxul mişcării necontenite,
Şoaptele tainelor nevăzute, fantomaticele şi vastele sugestii
Ale lumii apelor sărate, curgerea lichidă-a silabelor,
Parfumul, suspinele stinse-ale frânghiilor, ritmurile melancolice,
Perspectiva largă şi orizontul îndepărtat şi subţire-s aici,
Iar acesta este poemul oceanului.

Nu te clătina, o, carte, împlineşte-ţi menirea,
Nu eşti doar o reminiscenţă a pământului,
Tu eşti, de-asemenea, un strigăt singuratic spintecând eterul,
Apropiindu-te încrezătoare de un ţel care va fi-într-o zi atins,
Consoarta fiecărei corăbii care navighează – navighează şi tu!
Poartă mai departe spre ei pachetul care conţine iubirea mea
(dragi marinari, pentru voi am împachetat-o, pagină cu pagină;)
Grăbeşte-te, cartea mea! Întinde velele albe, micuţul meu strigăt,
de-a curmezişul valurilor dominatoare,
Cântă, navighează, poartă-n nemărginirea albastră pe toate mările
Acest cântec făcut pentru marinari şi pentru navele lor.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!