Perechea de teniși albi
retrăiesc amintiri...
eu încălțat cu aceiași teniși albi
chinezești
cu care puteam juca fotbal oricât
fără să se dezlipească
zâmbetul bunicii
același mereu și când marcam
și când primeam gol
iarba verde pe care stăteam tolănit
adulmecându-i mirosul de lut
cerul senin tulburat uneori de un nor alb
care se topea în imensitatea albastră
ca un fulg de zăpadă
mama care-mi mângâia
creștetul capului până mă trezeam
ca să-mi dau seama
că mâna mea căuta - în întunericul nopții
perechea de teniși albi
chinezești...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre întuneric
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.