Inscripţie pe tavanul unui dormitor

În fiecare dimineaţă răsar ai altei zile zori;
Mă trezesc, trebuie, şi fac ce-am făcut şi alteori.
Deşi mă îmbrac, mănânc şi beau,
Mişc mâinile şi picioarele cum vreau,

Învăţ un pic, de ici, de colo,
Plâng, râd, asud şi-înjur de una, solo,
Ascult un cântecel, văd un spectacol,
Arunc nişte cuvinte pe-o pagină, un stol,

Cert un adversar, laud un prieten adevărat –
La sfârşitul zilei intru-n pat.
Deşi-s zdravănă, cu morgă şi infatuată mină,
Tot în pat ajung când ziua se termină.

De-oricâte nenorociri aş fi lovită,
Seara tot patului îi sunt sortită.
Semeaţă inima sau capul meu plecat,
Eu toate zilele mi le sfârşesc în pat.

În picioare, afară,-înăuntru... şi-apoi
Din nou în pat, în aşternuturile moi;
Toamnă, iarnă, primăvară, vară... într-un ritm exagerat –
Sunt o proastă dacă-o să mă mai dau jos din pat!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!