Jucării cu lacrimi și cu libertate
Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie...
Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală
Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.
Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.
Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre mamă
- poezii despre libertate
- poezii despre jucării
- poezii despre greșeli
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.