Să nu se spargă gheața
Să nu se spargă gheața înnegrindu-se
lasă-i unii pe alții, alții pe alții
adormindu-se.
Leneși, somnoroși, înalții,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
și nu se mai sperie
strămoșii strămoșilor noștri muriți,
rămași în urmă, în urnă
îngeri iubiți
fâlfâiți deasupra în turmă.
Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede și cascadă
cu spume vertebre ale lui Noe
Ale lui A.
Aleluia.
Aleluia zic și-atât.
Să nu se spargă gheața;
de cald îmi ține
și de urât.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre sperieturi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lene
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.