Zefirul mângâiat

de luna perfect galbenă
rotundă ca un ban
nu se mai vede-n apă
balta a secat de câteva zile
câţiva peşti au fost prinşi
de mâlul uscat acum
au rămas în cozi
gurile trag aer poluat
unii au fost ciuguliţi de păsări
alţii se zbat în papură
berzele s-au plictisit să-i culeagă
soarele îi stafidesc
broaştele se perpelesc pe şoseaua
care taie balta
sunt desfigurate de ciocurile ciocan
unele stau pe jumătate mâncate
pe jumătate uscate
capurile amputate de răpitori
picioarele smulse stau lângă burţile
larg căscate din care ies furnicile
taie şi cară
la muşuroiul care se mişcă permanent
bâtlani surprinşi de ultimele clipe
de viaţa de pescar
plini de gângănii negre
muştele zboară agresiv ca nişte avioane
negre de vânătoare
zefirul se clatină în stânga
şi-n dreapta parcă execută
un dans drăcesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!