Ziua Limbii Române
În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită și scuipată
Înghesuită-n colțuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanțuri, ruptă, nu poate să se zbată...
În fiece secundă, în granițe, în lume
E cineva ce-o bate și o batjocorește
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdărește.
La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebați
Învățământul Țării e-n agonie, rece,
La doi pași de un colaps... gata să-l înhumați!
Poporul fără școală, fără cultură, moare
Și asta se dorește, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deșteaptă-te române!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre școală
- poezii despre umor
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre murdărie
- poezii despre moarte
- poezii despre limba română
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.