Noaptea și somnul
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâșiat de reflectoare...
Se-ntorc gemând în somn
și căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând și dorm
înnăbușindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbușesc,
ca pe capacele
a mii și mii de mari sicrie-ncălecate
munți grohăind.
Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,
îndoliate ca niște văduve
fără nădejde.
Însingurați,
copacii
înnebunesc de spaimă
în sfâșiatele cămăși
ale frunzișurilor...
Nimeni,
vai, nimeni
nu-i ia cu ei în adăposturi...
ar vrea să se smulgă din loc,
își scutură capetele...
își blestemă vitriolați
rădăcinile.
Oh, noapte bună!
Fie măcar această noapte
O noapte bună...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Pe cine va izbi în noaptea asta
sabia?
Oh, Doamne Dumnezeule!
pe nimeni...
sigur că pe nimeni... Războiul
e sătul...
Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Văzduhul își caută chipul,
își pipăie rănile.
Încearcă tremurând să se tămăduiască.
Electricieni transparenți
se-nalță pe stâlpi nevăzuți,
acordă sârmele-albastre
legând între ele stelele,
le-ascultă oftatul,
le șterg de parful de pușcă.
Noaptea cu mască de cloroform
răsuflă tăcută.
Dorm orașele
și satele lumii.
Pe-o rogojină de culoarea lunii
adoarme Hiroshima...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre văduvie
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spaimă
- poezii despre sat
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.