Roșu-nfloare macul
Am ținut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-și află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.
Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranței, încă nu-s uscate,
Roșu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de șoapta-ți, nu sunt vindecate.
Am închis sub pleoape, irișii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viață; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.
Încă strâng în palme, rană și osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.
Strânsu-mi-ai garoul, peste reverie,
Rana din poeme, ți-aparține. Ție!
(24.05.2017)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre glezne
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre reverie
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.