Garsoniera din pădurea de mărar

voi scrie despre tipa aia care a vrut
să se facă regizor de film
după ce s-a îndrăgostit de un tip
ce făcea filme
trage o sticlă de pepsi dacă te-ai hodorogit
era nonconformistă, crescută de bunici
părinţii au plecat la madrid
a fost şi ea şi nu a făcut mare brânză
scriu încă
era hotărâtă să facă regie de film
dar se simţea atrasă şi de scenă
a văzut scaunele de ionescu
făcută într-un stil mişto & s-au întâlnit în culise
nu-şi mai amintea cum o văzuse
îi răscolea amintirea
& scrie la o bere fără alcool & scrie cu stiloul
& avea în jur de douăzeci de ani
şi se strâmba caraghios
a văzut şi
astă-seară se improvizează, de pirandello
ca în cartea cu regizorul ăla întors
din franţa după 89
nu-şi amintea numele
era haios & la a doua întâlnire
a dus-o în garsoniera lui
confort doi moştenită de la o mătuşă
& poem de trecut apa
poem de trecut moldova
poem
scris cu markerul pe apă, pe nisip
un amigo para mi
un novio para ti
joder
& tipa era frumoasă în felul ei
mergea la toate filmele
dar întâlnirea cu el a bulversat-o
& acolo, în garsonieră
a început să gătească îndrumată de el
borşuri cu mărar
mâncăruri cu mărar
totul avea mărar
el crescuse cu mărar
a învăţat-o să mănânce mărar
a minţit-o că mărarul îi dezvoltă sânii
mărarul creştea în garsonieră
în pat, sub pat, pe pernă
pe coridor
afară
ea dorea să se facă regizor şi
să facă filme cu păduri de mărar
oameni de mărar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!